HOME  ~  WRITTEN   ~   DAILY WRITING BLOG   ~   THE READING LIST   ~   FLOWER SEEDS   ~   BIO

 
 


“Tristete metafizica”

de LUCIAN BLAGA

In porturi deschise spre taina marilor ape

am cantat cu pescarii, umbre inalte pe maluri,

visand corabii incarcate

de miracol strain.

Alaturi de lucratorii incinsi in zale canite

am ridicat poduri de otel

peste rauri albe, peste zborul pasarei curate,

peste paduri adanci,

si orice pod se arcuia

trecandu-ne parca pe un taram de legenda cu el.


Am zabovit indelung intre stanci

langa sfinti batrani ca ghicitorile tarii,

si-am asteptat sa se deschida

o fereastra de scapare

prin puternice spatii de seara.

Cu toti si cu toate

m-am zvarcolit pe drumuri, pe tarmuri,

intre masini si-n biserici.

Langa fantani fara fund

mi-am deschis ochiul cunoasterii.

M-am rugat cu muncitorii in zdrente,

am visat langa oi cu ciobanii

si-am asteptat in prapastii cu sfintii.

Acum ma aplec in lumina

si plang in tarziile ramasite

ale stelei pe care umblam.

Cu toata creatura

mi-am ridicat in vanturi ranile

si-am asteptat: oh, nici o minune nu se-mplineste.

Nu se-mplineste, nu se-mplineste!

Si totusi cu cuvinte simple ca ale noastre

s-au facut lumea, stihiile, ziua si focul.

Cu picioare ca ale noastre

Isus a umblat peste ape.

translated from Romanian by Lori Tiron-Pandit