HOME  ~  WRITTEN   ~   DAILY WRITING BLOG   ~   THE READING LIST   ~   FLOWER SEEDS   ~   BIO

 
 


“Calugarul batran imi sopteste din prag”

de LUCIAN BLAGA

Călugărul bătrân îmi şopteşte din prag


Tinere care mergi prin iarba schiţului meu,

mai este mult pân-apune soarele?


Vreau să-mi dau sufletul

deodata cu şerpii striviţi în zori

de ciomegele ciobanilor.

Nu m-am zvârcolit şi eu în pulbere ca ei?

Nu m-am sfredelit şi eu în soare ca ei?


Viaţa mea a fost tot ce vrei,

câteodată fiara,

câteodată floare,

câteodată clopot-ce se certa cu cerul.


Azi tac aici, şi golul mormântului

îmi sună în urechi ca o talangă de lut.

Astept în prag răcoarea sfârşitului.

Mai este mult? Vino, tinere,

ia ţărâna în pumn

şi mi-o presară pe cap în loc de apă şi vin.

Botează-mă cu pământ.


Umbra lumii îmi trece peste inima.

translated from Romanian by Lori Tiron-Pandit